Am fost căsătoriți 18 ani.
18 ani în care el a fost ocupat. Obosit. Stresat. Neînțeles.
Și eu am fost acolo. Lângă el. Liniștită. Loială.
A fost o relație în doi, dar o căsnicie în care am tras singură de tot.

El nu m-a înșelat fizic. Sau poate da. Nu mai contează.
Ce m-a durut mai tare a fost cum m-a lăsat să dispar încet, fără să observe.
Cum am devenit un corp care face ciorbă, plătește facturi și zâmbește politicos în poze de sărbători.

Am tăcut de dragul copiilor.
Am înghițit de rușinea lumii.
Și am continuat să fiu loială — unui bărbat care nu m-a iubit niciodată pe bune.

Știi ce-i cel mai crud?
Că într-o relație de 18 ani, doar eu am fost prezentă.
El a fost acolo cu trupul. Dar cu sufletul?
N-a fost niciodată.

Am plecat.
Nu cu scandal. Nu cu uși trântite.
Ci cu o geantă, o liniște nouă și o întrebare:

Câte femei mai duc o relație întreagă singure, în numele loialității?

Dacă citești asta și ți se pare că am spus exact ce trăiești tu, poate nu e coincidență.
Poate e momentul tău. Scrie-mi. Prima ședință  de consultanță juridică combinată cu desen neurografic e gratuită. Nu e despre despărțire. E despre claritate.