Loialitatea post-divorț: Ce gândește un om sincer când tu încă porți verigheta în suflet?

Poate n-o mai ai pe deget.
Poate ai aruncat-o. Sau ai ascuns-o într-un sertar.
Dar verigheta nu pleacă doar din carne.

Uneori rămâne în suflet. Ca o promisiune nespusă. Ca un legământ încă activ.
Și bărbatul care vrea să te iubească simte asta. Nu pentru că tu îi spui. Ci pentru că tu… nu ești acolo cu totul.


Cum arată o verighetă nevăzută?

O femeie poate purta verigheta în suflet atunci când:

  • nu și-a dat voie să plângă despărțirea complet;

  • încă folosește „noi” când vorbește despre trecut;

  • se raportează la ideea de relație ca la un pericol;

  • se simte vinovată pentru că nu a „salvat căsnicia”.

Un bărbat sincer, care caută o conexiune autentică, nu te va întreba direct:
„Încă îl iubești?”
Dar va simți dacă inima ta are un semn de „OCUPAT” pe ea.


Ce spune legea?

După divorț, nu există nicio obligație de a purta un nume, un simbol sau o atitudine legată de căsnicia încheiată.

Ești liberă:

  • să îți schimbi numele (dacă nu ai cerut să-l păstrezi);

  • să te recăsătorești;

  • să iubești și să trăiești fără nicio datorie emoțională față de fostul partener.

Dar multe persoane loiale trăiesc ca și cum ar avea încă „contractul afectiv” în vigoare. Unul nesemnat, dar respectat tăcut.


Ce simte un om sincer care vrea să fie cu tine?

  • că pășește într-un spațiu în care nu are voie să atingă prea tare;

  • că trebuie să dovedească că e „mai bun” decât cineva pe care tu încă îl idealizezi;

  • că, oricât de mult ar oferi, tu nu ești încă pregătită să primești.

Pentru un om sincer, disponibilitatea afectivă este totul. Nu vrea doar să fii singură. Vrea să fii deschisă.


Desenul neurografic – cum arată verigheta din suflet?

Într-un desen cu tema „Ce am rămas să port după divorț?”, o clientă a trasat o formă mică, dar apăsătoare, în centrul compoziției. A spus: „E ceva ce nu știu cum să scot din mine.”

Am întrebat: „Ce ar fi dacă i-ai da un nume?”
A spus: „Jurământul care încă mă ține.”

Prin desen, a reușit să-l „așeze” în afara sinelui. Să-i recunoască puterea. Dar și să-i închidă ciclul.
Pentru că un legământ, oricât de profund, nu e veșnic dacă iubirea s-a sfârșit.


Ești liberă să iubești. Dacă nu mai porți altceva în locul inimii.

Verigheta din suflet nu e metal. E amintire. E durere. E loialitate. Dar și ea are nevoie de un moment în care să fie lăsată jos.

Dacă simți că nu poți să te apropii de un om sincer pentru că încă trăiești cu promisiunea unei iubiri vechi, vino la o sesiune.

Putem lucra împreună pe un desen neurografic cu tema:
„Îmi închei legământul trecut. Îmi redeschid inima pentru prezent.”

Lasă un răspuns