Ai spus că ești pregătită pentru o relație nouă. Și poate chiar ești. Doar că, în conversații, în decizii, în modul în care îți protejezi amintirile, el apare mereu. Fostul.

Nu ca un om viu. Ci ca o prezență care încă dictează tonul. Ritmul. Regula.

Și noul bărbat, cel care ar vrea să construiască ceva cu tine, începe să se simtă… străin într-o poveste care nu e a lui.

Când viitorul tău partener nu are loc în trecutul tău neterminat

Senzația de „intrus” nu apare doar când vorbești despre fostul. Apare când:

• nu ești disponibilă complet emoțional;

• îți aperi cu gelozie amintirile, ca și cum ar fi un teritoriu sacru;

• refuzi să te implici prea mult, „ca să nu repeți greșelile”;

• nu-i permiți să te cunoască cu adevărat, pentru că deja cineva „te-a știut”.

Toate aceste semnale îl fac pe bărbatul din fața ta să simtă că e al doilea într-o poveste pe care nu o va putea egala niciodată.

Ce spune legea?

Juridic, după divorț, ești o persoană liberă. Fostul soț nu mai are niciun drept asupra:

• locuinței tale personale;

• alegerilor tale de viață;

• relațiilor tale noi.

Dar, în lipsa unei delimitări emoționale clare, se creează o zonă gri: legal ești liberă, dar în realitate, trăiești ca și cum ai fi tot acolo.

Această ambiguitate se simte. Se vede. Și doare – pe cel care vrea să fie parte din viața ta de acum.

Ce simte bărbatul care vrea să-ți fie partener?

Că trebuie să:

• dovedească mai mult decât ar trebui;

• se compare cu cineva despre care nu poate vorbi;

• aștepte ca tu să-ți închizi povestea înainte să o începeți pe a voastră;

• accepte un loc secund în viața ta, deși n-a greșit cu nimic.

Nu toți bărbații fug. Dar mulți se retrag tăcut. Pentru că nu pot construi o relație într-un muzeu al unei alte iubiri.

Desenul neurografic – câte spații emoționale sunt în viața ta?

Într-un desen cu tema „Locul meu pentru o relație nouă”, o clientă a trasat o formă mare, rotundă, pentru fostul soț. A spus: „Aici l-am pus, ca să nu-l mai simt. Dar e tot aici.”

Am întrebat: „Unde e noul?”
S-a uitat lung la foaie. Apoi a tras o linie mică, timidă. A zis: „Aici, dar nu l-am chemat încă.”

Prin desen, a clarificat: trecutul nu are nevoie de spațiu fizic. E suficientă loialitatea ca să ocupe tot.

Nu-l mai ține la ușă pe cel care vrea să intre cu inima

Nimeni nu cere să-ți ștergi trecutul. Dar un bărbat care te iubește vrea să simtă că este parte din prezentul tău, nu doar un vizitator într-un scenariu deja scris.

Dacă simți că ai nevoie de claritate pentru a delimita cu blândețe trecutul de prezent, vino la o sesiune confidențială. Putem include și un desen neurografic cu tema:
„Îi dau voie iubirii noi să mă vadă. Să mă simtă. Să mă aleagă.”