Strategii esențiale de prevenire a alienării parentale
Alienarea parentală este o formă gravă de abuz emoțional și este nevoie de strategii esențiale pentru a o evita. Aceasta apare atunci când un părinte încearcă să întoarcă copilul împotriva celuilalt părinte. Cum face asta? Folosind diferite tactici de manipulare și denigrare. Fenomenul poate avea efecte negative asupra dezvoltării psihologice și sociale a copilului. Acesta poate ajunge să refuze contactul cu părintele vizat sau să-i manifeste ostilitate nejustificată.

Este important ca părinții să respecte câteva principii pentru preveni alienarea parentală, precum ar fi:

  • - Să nu vorbească de rău despre celălalt părinte în fața copilului sau să-i transmită informații false sau exagerate despre el/ea.
  • - Să nu încerce să-l convingă pe copil că i-ar fi mai bine fără celălalt părinte. Sau că acesta nu-l iubește sau nu-l vrea.
  • - Să nu îl izoleze pe copil de familia extinsă a celuilalt părinte sau de evenimentele sociale la care acesta participă.
  • - Să nu îl amenințe pe copil cu pedepse sau recompense dacă vrea sau nu vrea să meargă la celălalt părinte.
  • - Să nu îl implice pe copil în conflictele dintre ei sau să-l pună să aleagă între ei.
  • - Să nu îi ceară copilului să țină secrete de celălalt părinte sau să-i transmită mesaje negative.

Nu trebuie ignorate nici următoarele lucruri:

  • - Să nu îi interzică copilului să vorbească la telefon sau online cu celălalt părinte sau să-i controleze conversațiile.
  • - Să nu îi schimbe copilului programul de vizitare fără un motiv justificat sau să-l împiedice să petreacă timp de calitate cu celălalt părinte.
  • - Să nu îi creeze copilului sentimentul de vinovăție sau tristețe pentru că vrea să fie cu celălalt pârinte sau pentru că se simte bine cu el/ea.
  • - Să nu îi impună copilului propriile lor opinii sau preferințe despre celălalt părinte, ci să-l lase să-și formeze propria imagine și relație.
  • - Să încurajeze comunicarea deschisă și respectuoasă între copil și ambii părinți, fără a interveni sau a critica.
  • - Să sprijine legatura afectivă dintre copil și ambii părinți, recunoscând importanța și rolul fieăruia în viața lui.
  • - Să colaboreze cu celălalt părinte în privința educației și îngrijirii copilului, stabilind reguli și limite comune și respectându-le.
  • - Să se adreseze unui specialist în cazul în care observă semne de înstrăinare parentală la copil sau la ei înșiși, pentru a primi consiliere și sprijin adecvat.
  • - Să se concentreze pe nevoile și interesele copilului, punându-le mai presus de propriile resentimente sau conflicte, prin strategii esențiale de prevenire a înstrăinării parentale.

Iată câteva detalii despre aceste strategii esențiale enunțate mai sus:

  • Să nu vorbească de rău despre celălalt părinte în fața copilului sau să-i transmită informații false sau exagerate despre el/ea. Așa alienarea parentală nu va apărea.

Această metodă presupune să se evite orice comentariu negativ, ironie, insultă, minciună sau exagerare despre celălalt părinte. Evită orice afirmație care ar putea afecta imaginea și relația pe care copilul le are cu acesta, ar conduce la alienarea parentală. Nu spune că celălalt părinte este rău, prost, egoist, violent, infidel, etc. Sau că nu-l iubește pe copil, nu-l vrea, nu-l caută, nu-i plătește pensia alimentară, etc. Aceste afirmații pot crea confuzie, teamă, furie sau vinovăție la copil și pot duce la respingerea celuilalt părinte.
  • Să nu încerce să-l convingă pe copil că i-ar fi mai bine fără celălalt părinte sau că acesta nu-l iubește sau nu-l vrea

Această metodă presupune să se evite orice tentativă de a influența decizia sau preferința copilului cu privire la celălalt părinte. Manipularea ar putea afecta atașamentul și nevoia pe care copilul le are față de acesta. De exemplu:
  • să nu se spună că celălalt părinte nu este bun pentru el/ea, că îi face rău, că îl neglijează, că îi stricǎ educația;
  • că ar fi mai fericit/fǎrǎ probleme/fǎrǎ griji dacǎ ar sta doar cu un singur pǎrinte.
Aceste afirmații pot crea anxietate, tristețe, culpabilitate sau dependențǎ la copil și pot duce la evitarea celuilalt pǎrinte. Înstrăinarea parentală se manifestă în acest fel.
  • Sǎ nu îl izoleze pe copil de familia extinsǎ a celuilalt pǎrinte sau de evenimentele sociale la care acesta participǎ

Aceastǎ metodǎ presupune sǎ se evite orice restricție sau limitare a contactului copilului cu rudele sau prietenii celuilalt pǎrinte. Ele ar putea afecta legǎturile și apartenența pe care copilul le are fațǎ de aceștia. De exemplu, sǎ nu se spunǎ cǎ rudele celuilalt pǎrinte sunt de evitat, cǎ nu au voie sǎ-i vadǎ sau să le scrie. Sau sǎ nu se spunǎ cǎ petrecerile, zilele de naștere la care merge celǎlalt pǎrinte sunt plictisitoare sau cǎ nu au voie sǎ meargǎ la ele. Aceste afirmații pot crea izolare, resentimente, frustrare sau rușine la copil și pot duce la ruperea relațiilor cu familia extinsã a celuilalt părinte.
  • Să nu îl amenințe pe copil cu pedepse sau să-i promită recompense dacă vrea sau nu vrea sã meargã la celălalt părinte

Trebuie să se evite orice formă de coerciție sau manipulare a copilului prin folosirea pedepselor sau recompenselor pentru a-l determina să accepte sau să refuze vizita la celălalt părinte. Aceste lucruri ar putea afecta motivația și alegerea pe care copilul le are față de acesta. De exemplu:
  • să nu îi spui că dacă merge la celălalt părinte va fi pedepsit cu lipsa unui drept sau a unui bun (televizor, jucãrie, dulciuri etc.);
  • să nu îi spui că dacă nu merge la celălalt părinte va fi recompensat cu o atenție sau un cadou special (o ieșire, o haină, o sumă de bani, etc.).
Aceste afirmații pot crea presiune, conflicte, obediență sau rebeliune la copil și la acceptarea sau respingerea forțată a celuilalt părinte.
Alege cele mai bune strategii esențiale pentru prevenirea înstrăinării parentale și copilul tău va fi fericit!🧒
 

Lasă un răspuns

Scroll to Top