Parapareză spastică – partaj locuință comună după divorț
Divorțul este, adesea, complicat emoțional. Dar pentru bărbații care suferă de o dizabilitate motorie precum parapareza spastică, divorțul aduce și un risc juridic serios: acela de a pierde singura locuință adaptabilă condițiilor de viață impuse de boală. Chiar dacă ratele pentru apartament au fost plătite din veniturile soției, instanța poate decide atribuirea către bărbatul cu handicap, dacă există argumente bine susținute juridic și medical.
  1. Situația tipică: "Ratele le-a plătit ea, deci casa e a ei"?

Una dintre cele mai frecvente afirmații ale soțiilor în astfel de cazuri este: "Eu am plătit ratele, el nu a contribuit aproape deloc". În realitate, dacă apartamentul a fost cumpărat în timpul căsătoriei, el este bun comun conform art. 339 Cod civil, indiferent de cine a adus veniturile. Contribuțiile pot influența doar cotele, nu natura juridică a bunului. În acest context, bărbatul cu dizabilitate trebuie să demonstreze că, deși nu a avut venituri comparabile, contribuția lui a fost în alte forme: susținerea gospodăriei, implicarea emoțională, și mai ales, nevoia obiectivă de a locui în acel spațiu.
  1. De ce este relevantă dizabilitatea în atribuirea locuinței?

Instanța poate atribui un imobil unui coproprietar „în considerarea interesului superior și a situației speciale a acestuia”. Aici intervine handicapul motor. Un bărbat care suferă de parapareză spastică (de regulă în grad accentuat), chiar dacă nu folosește în prezent un scaun rulant, are nevoie de:
  • lift funcțional;
  • baie adaptabilă (bară sprijin, duș walk-in);
  • acces direct de la parcare;
  • podele sigure;
  • uși largi;
  • spațiu de manevră cu bastonul.
Dacă apartamentul oferă aceste condiții, iar alternativa nu este echivalentă, argumentul locuirii devine esențial.

Ce poți face concret pentru a susține cauza ta?

Obține o recomandare medicală specializată.

Aceasta trebuie să fie clară și factuală, redactată de un medic neurolog, de recuperare sau expertiză medicală, și să includă următoarele:

  • descrierea dizabilității;
  • adaptările necesare locuinței;
  • riscurile mutării într-un spațiu impropriu;
  • caracterul progresiv al bolii;
  • beneficiile menținerii autonomiei.
  1. Documentează-te cu fotografii și planuri Fă poze cu baia, liftul, locul de parcare, și încearcă să atașezi un plan de apartament. Poate fi util un raport de expertiză care să confirme că spațiul este accesibil unei persoane cu mobilitate redusă.
  2. Invocă jurisprudență și legislație privind protecția persoanelor cu handicap Poți cita Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care protejează dreptul la locuire adaptată.
  3. Ce NU ar trebui să spui sau să faci?
  • Nu minimaliza contribuția soției, dar scoate într-o lumină clară faptul că nevoia ta e una obiectivă, nu un moft.
  • Nu spune "nu am unde merge" dacă nu poți proba imposibilitatea reală de relocare.
  • Nu cere mila instanței, ci protecția legală oferită de statutul tău medical.
  1. Cazuri similare și sprijin legal

Sunt instanțe care au atribuit apartamente unor persoane cu handicap, chiar dacă nu au contribuit financiar, tocmai pentru că s-a demonstrat că mutarea le-ar fi pus sănătatea în pericol sau le-ar fi anulat autonomia. Consultă un avocat cu experiență în drept civil și drepturile persoanelor cu handicap. Linkuri utile:
  • Legea 448/2006 privind drepturile persoanelor cu handicap
  • Ghid adaptări locuință pentru dizabilități motorii – Mobility Access
  Atribuirea apartamentului nu este o chestiune de milă, ci una de protecție legală, funcționalitate și demnitate. Ca bărbat cu dizabilitate motorie, ai dreptul de a lupta pentru o locuință care să ți asigure o viață decentă, indiferent de cine a plătit ratele. Cu argumentele potrivite, poți convinge instanța.  

Lasă un răspuns