Într-o sală de judecată din România, părțile așteaptă verdictul, dar nu din partea judecătorului. De data aceasta, totul depinde de un raport de expertiză judiciară. Teoretic, expertul este un specialist imparțial, chemat să aducă lumină acolo unde instanța nu are competențe tehnice. În practică, verdictul său poate fi la fel de imprevizibil ca și o sentință în ziua unui protest al grefierilor.
O expertiză judiciară poate înclina balanța într-un proces civil mai repede decât orice pledoarie. Dacă expertul decide că un teren valorează 10.000 de euro în loc de 100.000, instanța poate merge pe mâna lui. Dacă un raport contabil „descoperă” că un asociat n-a contribuit deloc la afacere, partajul poate lua o întorsătură dramatică. Dar cât de obiective sunt aceste expertize și, mai ales, cum pot fi combătute atunci când par a fi „croite” în favoarea uneia dintre părți?
Expertiza judiciară – proba care poate decide un proces
Judecătorii sunt chemați să decidă în litigiile civile, dar nu sunt experți în construcții, medicină sau contabilitate. Așa că, atunci când un caz necesită o analiză tehnică, intervine expertul judiciar.
Teoretic, rolul acestuia este să ofere o opinie neutră și bazată pe dovezi. Practic, există un mic detaliu: cine plătește expertiza? De cele mai multe ori, una dintre părți. Și cum expertul își câștigă existența din astfel de rapoarte, probabilitatea ca el să fie „mai atent” la interesele celui care achită onorariul nu este deloc de neglijat.
Astfel, într-un proces de partaj, expertiza poate stabili că un apartament de 100.000 de euro valorează doar 60.000, avantajând partea care trebuie să despăgubească celălalt coproprietar. Într-un litigiu de grănițuire, raportul poate „descoperi” că gardul vecinului este fix unde trebuie, chiar dacă imaginile din satelit sugerează altceva.
Tipuri de expertize și modul în care pot influența procesul
Există mai multe tipuri de expertize utilizate în procesele civile, fiecare având un rol crucial în soluționarea litigiilor.
Într-un partaj, expertiza tehnică imobiliară stabilește valoarea bunurilor. Într-un proces comercial, expertiza contabilă poate dovedi (sau nu) că un asociat a fraudat firma. În cazurile de custodie, expertiza psihologică poate decide dacă un părinte este potrivit sau nu pentru a avea grijă de propriul copil.
Cei care au trecut prin astfel de procese știu că expertul nu doar „analizează” date, ci le poate interpreta în funcție de… circumstanțe. De exemplu, în cazurile de daune materiale, un raport tehnic poate concluziona că o mașină avariată valorează mai puțin decât prețul fierului vechi, în timp ce o evaluare imobiliară poate reduce valoarea unui apartament la nivelul unei garsoniere de la periferie.
De aceea, în practică, expertiza judiciară devine o armă strategică. Cine controlează expertiza poate influența semnificativ decizia instanței.
Ce faci dacă expertiza este părtinitoare?
Nu toate expertizele sunt perfecte. Unele conțin erori evidente, altele sunt doar niște opinii mascate în cifre și măsurători. Iar uneori, diferențele între două expertize pot fi atât de mari, încât pare că fiecare expert a analizat alt caz.
Dacă raportul unui expert dezavantajează flagrant o parte, există mai multe modalități de a-l combate. Obiecțiunile sunt prima linie de apărare. Se depun în termenul stabilit de instanță și pot scoate la iveală erori factuale, metode incorecte de evaluare sau interpretări exagerate ale realității.
Dacă instanța nu ia în considerare obiecțiunile, se poate solicita contra-expertiza. Aceasta este realizată de un alt expert, care poate confirma sau infirma concluziile raportului inițial. Însă, cum instanțele tind să considere că „primul raport este cel mai bun raport”, succesul unei contra-expertize depinde adesea de cât de evidentă este eroarea inițială.
În cazurile extreme, se poate încerca și eliminarea expertului, dar acest lucru necesită dovezi clare de părtinire sau nerespectare a normelor procedurale. Dacă expertul a omis să inspecteze bunul evaluat, dacă a refuzat să răspundă la întrebările părților sau dacă a folosit metode discutabile de calcul, există șanse ca instanța să accepte înlăturarea sa.
Judecătorii trebuie să țină cont de expertiză?
În teorie, expertiza este doar o probă. Judecătorul poate să o accepte, să o respingă sau să o ignore complet. În realitate, însă, raportul unui expert are o greutate disproporționată în deciziile instanței.
Sunt puțini judecători care își asumă să contrazică un raport tehnic. Dacă expertul spune că un teren are o anumită valoare, că un prejudiciu nu există sau că un bilanț contabil este „curat”, majoritatea instanțelor vor merge pe această concluzie.
Totuși, există situații în care expertiza poate fi ignorată. De exemplu, dacă un raport tehnic stabilește o valoare a unui bun care contrazice evaluările pieței, judecătorul poate decide să nu o ia în considerare. De asemenea, dacă expertiza conține contradicții evidente, instanța poate dispune o nouă evaluare.
Expertiza în procesul civil: Proba tehnică sau loterie?
Expertizele judiciare ar trebui să fie instrumente obiective, dar în realitate sunt adesea piesele de rezistență ale strategiei juridice a uneia dintre părți. Un expert „bine ales” poate transforma un caz aparent pierdut într-un succes răsunător. Un raport prost făcut poate distruge o apărare solidă.
În fața unei expertize discutabile, cheia este să nu o accepți ca un adevăr absolut. Obiecțiunile, contra-expertizele și analiza critică a concluziilor sunt esențiale. Instanța nu este obligată să accepte expertiza, dar dacă nu i se contestă concluziile, șansele sunt mari să o facă.
Dacă ai nevoie de asistență într-un proces civil unde expertiza joacă un rol crucial, consultă un avocat specializat. Un raport tehnic poate influența decisiv un dosar, dar interpretarea lui poate face diferența dintre succes și eșec.
Consultanță juridică în procesul civil